ANTEPUNE

ANTEPUNE

ANTEPUNE

ANTEPÚNE, antepún, vb. III. Tranz. A pune înainte. – Ante- + pune (după fr. antéposer).
ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer].
ANTEPÚNE vb. tr. a pune înainte. (după fr. antéposer)
antepúne vb. → pune
A ANTEPÚNE antepún tranz. A pune înaninte. /ante- + a pune