ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate.
ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [ anormal + -itate].
ANORMALITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi anormal; anomalie. ( anormal + – itate)
ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate. – Din anormal.
ANORMALITÁTE s. v. infirmitate, invaliditate.
Anormalitate ≠ normalitate
anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalității