ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normal; contrar regulilor, normelor obișnuite. (Despre ființe) Cu infirmități fizice sau psihice. – Din fr. anormal, lat. anormalis.
ANORMÁL, -Ă adj. Contrar regulilor, normelor obișnuite. (Despre oameni) Care prezintă infirmități fizice sau psihice. [ fr. anormal, cf. lat.med. anormalis].
ANORMÁL, -Ă adj. contrar regulilor, normelor. ◊ (despre oameni) care prezintă infirmități fizice sau psihice. ( fr. anormal)
ANORMÁL, -Ă, anormali, -e, adj. Care se abate de la normele obișnuite; (despre ființe) cu infirmități fizice sau psihice. – Fr. anormal (lat. lit. anormalis).
ANORMÁL adj. 1. nefiresc, nenormal, neobișnuit. (O situație ~.) 2. v. patologic.
Anormal ≠ normal
anormál adj. → normal
anormál, -ă adj. (mlat. anormalis, d. vgr. a-, fără, și lat. normalis, normal, regular). Contra normeĭ: dezvoltare, formațiune anormală. Adv. Dezvoltat anormal.
ANORMÁL ~ă (~i, ~e) Care se abate de la normal. Dezvoltare ~ă. /lat. anormalis, fr. anormal