ANOMÁL, -Ă, anomali, -e, adj. Care prezintă o anomalie, referitor la o anomalie. – Din fr. anomal.
ANOMÁL, -Ă adj. (Rar) Anormal. [ fr. anomal, cf. gr. anomalos – neregulat].
ANOMÁL, -Ă adj. care prezintă anomalie. ( fr. anomal, gr. anomalos)
anomál adj. m., pl. anomáli; f. sg. anomálă, pl. anomále
anomál, -ă adj. (fr. anomal, d. vgr. anómalos, d. an-, ne, și omalós, asemenea; it. anómalo). Neregular (maĭ ales în gramatică): verbe anomale. Adv. Se dezvoltă anomal.