ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în aer. – Din fr. anémomètre.
ANEMOMÉTRU s.n. Instrument de măsurat viteza gazelor în conducte, a vântului, a unui avion în raport cu aerul. [ fr. anémomètre].
ANEMOMÉTRU s. n. instrument folosit în anemometrie. ( fr. anémomètre)
ANEMOMÉTRU, anemometre, s. n. Instrument pentru măsurarea vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémomètre ( gr.).
anemométru s. n. (sil. -tru), art. anemométrul; pl. anemométre
anemométru n., pl. e (vgr. ánemos, vînt, și métron, măsură. V. inimă). Fiz. Instrument de măsurat ĭuțeala vîntuluĭ.
ANEMOMÉTRU ~e n. Instrument de măsurat viteza vântului, a gazelor într-o conductă, sau viteza unui avion în raport cu aerul. /fr. anémometre