ANEMOCÓRD, anemocorde, s. n. Armoniu cu corzi. – Din fr. anémocorde.
ANEMOCÓRD s.n. Armoniu cu corzi. [Pl. -duri. / fr. anémocorde, cf. gr. anemos – vânt, corda – coardă].
ANEMOCÓRD s. n. armoniu cu corzi. ( fr. anémocorde)
anemocórd s. n., pl. anemocórduri