ANCLANȘÁRE, anclanșări, s. f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. – V. anclanșa.
ANCLANȘÁRE s.f. Acțiunea de a anclanșa și rezultatul ei. [ anclanșa].
Anclanșare ≠ declanșare
anclanșáre s. f., g.-d. art. anclanșării; pl. anclanșări
ANCLANȘÁ, anclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A angrena un mecanism în vederea declanșării; a transmite o mișcare unei piese. A închide un circuit electric într-un releu printr-un dispozitiv (electro)mecanic. – Din fr. enclencher.
A ANCLANȘÁ ~éz tranz. (un circuit electric) A închide cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. /fr. enclencher
ANCLANȘÁ vb. I. tr. A închide un circuit electric cu ajutorul unui dispozitiv mecanic. [ fr. enclencher].
ANCLANȘÁ vb. tr. a angrena un mecanism în vederea declanșării. ( fr. enclencher)
anclanșá (a ~) vb., ind. prez. 3 anclanșeáză, 1 pl. anclanșăm; conj. prez. 3 să anclanșéze; ger. anclanș’ând
A anclanșa ≠ a declanșa
anclanșá vb., ind. prez. 1 sg. anclanșéz, 3 sg. și pl. anclanșeáză