ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică (de metal, de lemn sau de trestie) fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica. – Din it. ancia.ÁNCIE s.f. Mică lamă elastică, așezată la gura unei anumite categorii de instrumente de suflat (clarinet, oboi etc.), servind la producerea sunetelor. Termen generic în jaz pentru saxofoane și clarinete. [Gen. -iei. / it. ancia].ÁNCIE s. f. mică lamă elastică care, așezată la gura unor instrumente de suflat din lemn, produce sunete. ( it. ancia)ÁNCIE, ancii, s. f. Mică lamă elastică de metal, de lemn sau de trestie, așezată la gura unui instrument de suflat și servind la producerea sau la intensificarea sunetelor. – It. ancia.
ÁNCIE s. (MUZ.) pană. (~ unui instrument de suflat.)áncie s. f. (sil. -ci-e), art. áncia (sil. -ci-a), g.-d. art. ánciei; pl. áncii, art. ánciile (sil. -ci-i-)áncie, V. ance.ÁNCIE ~i f. Lamă elastică așezată la gura unor instrumente muzicale de suflat pentru a produce un anumit fel de sunete. [G.-D. anciei; Sil. -ci-e] /it. anciaánce f. (fr. anche, it. ancia, d. vgerm. de sus ancha, fluĭer). Bîzîitoare, aparat compus dintr’ o lamă de lemn orĭ de alt-ceva care bîzîĭe cînd sufli și care se pune la oboĭ, cimpoĭ, flautu păstoresc italian ș. a. – Și áncie. V. bîzîitoare.