ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Suprimare parțială sau totală a mișcărilor într-o articulație; înțepenire a unei articulații. – Din fr. ankylose.
ANCHILÓZĂ s.f. Înțepenire a unei articulații. [ fr. ankylose, cf. gr. ankylosis – aplecare, curbatură].
ANCHILÓZĂ s. f. imobilizare a unei articulații. ( fr. ankylose, gr. ankylosis)
ANCHILÓZĂ, anchiloze, s. f. Înțepenire a unei încheieturi. – Fr. ankylose.
ANCHILÓZĂ s. (MED.) anchilozare, înțepenire, prindere. (~ articulațiilor.)
anchilóză s. f., g.-d. art. anchilózei; pl. anchilóze
anchilóză f., pl. e (fr. ankylose, d. vgr. ankýlosis, d. ankýlos, sucit). Med. Lipirea oaselor la articulațiunĭ în cît să nu se maĭ poată mișca, înțepenire.
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. Refl. Fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser.
A ANCHILOZÁ ~éz tranz. A face să se anchilozeze. /fr. ankyloser
A SE ANCHILOZÁ mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi de anchiloză; a căpăta anchiloză. 2) fig. A pierde agerimea minții; a deveni rutinar. /fr. ankyloser
ANCHILÓZĂ ~e f. Înțepenire (totală sau parțială) a unei articulații. [G.-D. anchilozei] /fr. ankylose
ANCHILOZÁ vb. I. tr., refl. A căpăta, a fi atins de o anchiloză, a (se) înțepeni. (Fig.) A (se) înțepeni, a deveni greoi, mărginit, rutinat. [ fr. ankyloser].
ANCHILOZÁ vb. tr., refl. 1. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni. 2. (fig.) a deveni greoi. ( fr. ankyloser)
ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. Refl. A căpăta o anchiloză. Fig. A căpăta deprinderi de lucru mecanice. – Fr. ankyloser.
ANCHILOZÁ vb. (MED.) a se înțepeni, a se prinde. (Reumatismul i-a ~ articulațiile.)
anchilozá vb., ind. prez. 1 sg. anchilozéz, 3 sg. și pl. anchilozeáză
anchilozéz v. tr. (d. anchiloză; fr. ankyloser). Cauzez o anchiloză, înțepenesc. V. refl. Genunchiu s’ a anchilozat. Fig. Mă înțepenesc în acelașĭ fel de viață: societate anchilozată.