ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza.
ANATEMIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a anatemiza. [ anatemiza].
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza.
anatemizáre s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.
A ANATEMIZÁ ~éz tranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatemă + suf. ~iza
ANATEMIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].
ANATEMIZÁ vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.
ANATEMIZÁ vb. v. excomunica.
anatemizá vb., ind. prez. 3 sg. anatemizeáză
anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez. Vechĭ anatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc.