ANÁNGHIE s. f. Situație dificilă, grea, în care se află cineva. – Din ngr. anánki „nevoie”.
ANÁNGHIE f. Situație (materială) grea; nevoie; strâmtoare. ◊ A fi (sau a se afla) la (mare) ~ a fi sau a se afla într-o situație grea. [G.-D. ananghiei; Sil. -ghi-e] /ngr. anánki
ANÁNGHIE s. f. Situație grea, necaz, nevoie (bănească). – Ngr. ananki „nevoie”.
anánghie (-ii), s. f. – Situație grea, necaz, strîmtoare. – Mr. ánanghie. Ngr. ἀνάγϰη (Gáldi 146).
anánghie s. f. (sil. -ghi-e), art. anánghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. anánghiei; pl. anánghii
anánghie f. (ngr. anángi). Fam. Mare nevoĭe, mare strîmtoare: a ajunge la ananghie. V. sărăcie.