ANAGNÓST, anagnoști, s. m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii stăpânilor, să copieze manuscrise etc. în Roma antică. – Din fr. anagnoste.
ANAGNÓST s.m. Sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. în vechea Romă. [ fr. anagnoste, cf. lat., gr. anagnostes].
ANAGNÓST s. m. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc. ( fr. anagnoste)
ANAGNÓST, anagnoști, s. m. (Înv.) Dascăl de biserică; țârcovnic. – Slav (v. sl. anagnostŭ gr.).
anagnóst (a-nag-nost / -na-gnost) s. m., pl. anagnóști
ANAGNÓST s. (IST.) (înv.) citeț. (~ proveneau dintre sclavii cultivați.)
anagnóst s. m., pl. anagnóști
anagnóst m. (ngr. anagnóstis). Cititor la biserică.