ANAFILAXÍE s. f. (Med.) Sensibilitate crescută a organismului mamiferelor față de administrarea repetată de substanțe străine. – Din fr. anaphylaxie.
ANAFILAXÍE s.f. (Med.) Mărire a sensibilității unui organism față de o anumită substanță prin introducerea unor doze foarte mici din acea substanță. [ fr. anaphylaxie, cf. ana – contrar, phylaxia – apărare].
ANAFILAXÍE s. f. creștere a sensibilității organismului față de anumite substanțe prin asimilarea unor doze foarte mici. ( fr. anaphylaxie)
ANAFILAXÍE s. f. Manifestarea unei stări de sensibilizare a organismului la administrarea unei cantități foarte mici dintr-o substanță nevătămătoare prin ea însăși și care în prealabil a mai fost administrată organismului. – Fr. anaphylaxie ( gr.).
ANAFILAXÍE s. v. alergie.
anafilaxíe s. f., art. anafilaxía, g.-d. anafilaxíi, art. anafilaxíei
anafilaxíe f. (vgr. aná, înapoĭ, ĭarăș [!], și filaxie ca’ n profilaxie). Mărirea sensibilitățiĭ față de o otravă saŭ de o albumina pin [!] reinjecțiunea aceasteĭ [!] otrăvĭ saŭ albumine. (Descoperată [!] de Richet și Portier la 1902).
ANAFILAXÍE ( fr., {s} gr. ana- „contrar” + phylaxis „apărare”) Stare de hipersensibilizare specifică a organismului mamiferelor la acțiunea unui antigen, astfel încât o a doua injectare a aceluiași antigen, chiar într-o doză foarte mică, determină apariția unor manifestări patologice care pot duce la moarte (șoc anafilactic).