ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al anabaptismului. 2. Adj. Care aparține anabaptismului, privitor la anabaptism. – Din fr. anabaptiste.
ANABAPTÍST, -Ă adj. Referitor la anabaptism. // s.m. și f. Adept al anabaptismului. [ fr. anabaptiste].
ANABAPTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al anabaptismului. ( fr. anabaptiste)
ANABAPTÍST, -Ă, anabaptiști, -ste, s. m. și f. Adept, partizan al anabaptismului. – Fr. anabaptiste.
anabaptíst s. m., adj. → baptist
anabaptíst, -ă adj. și s. (vgr. anabaptistés, d. ana, ĭar, și baptizo, botez). Membru a uneĭ secte protestante din Germania (1523) care-ĭ boteza pe copiĭ cînd ajungeaŭ marĭ.
ANABAPTÍST ~ști m. Adept al anabaptismului. /fr. anabaptiste