ANABAPTÍSM s. n. Doctrină a unei secte religioase care preconiza botezarea la vârsta adultă. – Din fr. anabaptisme.
ANABAPTÍSM n. Doctrină religioasă care preconizează botezul la o vârstă matură. /fr. anabaptisme, germ. Anabaptismus
ANABAPTÍSM s.n. Doctrină religioasă care neagă eficacitatea botezului înainte de vârsta matură. [ fr. anabaptisme, cf. lat. anabaptismus, gr. anabaptismos ana – din nou, baptizein – a boteza].
ANABAPTÍSM s. n. sectă religioasă care nu recunoaște valoarea botezului. ( fr. anabaptisme)
ANABAPTÍSM s. n. Sectă religioasă ai cărei adepți erau botezați (a doua oară) la vârsta adultă. – Fr. anabaptisme.
anabaptísm s. n.
anabaptízm n., pl. e (vgr. anabaptismós). Doctrina anabaptiștilor.
ANABAPTÍSM ( fr. {i}; {s} gr. ana- „din nou” + baptizo „a boteza”) s. n. Doctrină a unei secte politico-religioase cu centrul la Münster, care preconiza botezarea la vârsta adultă. A constituit la începutul sec. 16 ramura plebeiană a Reformei. Conducători: Th. Münzer, Jean de Leyda ș.a.