AMUZÍE s. f. Pierdere sau tulburare a funcțiilor de înțelegere, elaborare și exprimare muzicală (vocală sau instrumentală). (Rar) Ignoranță în ceea ce privește muzica. – Din lat. amusia.
AMUZÍE s.f. (Liv.) Ignoranță (mai ales în ceea ce privește muzica). Pierdere patologică a posibilității de a reproduce sau de a recunoaște o melodie, a perceperii tonurilor sau a însușirii de a înțelege expresivitatea muzicală; surditate. [Gen. -iei. / cf. fr. amusie, lat. amusia, gr. amousia].
-AMUZÍE² elem. „surditate”, „disonanță”. ( fr. -amusie, cf. lat. amusia, gr. amousia)
AMUZÍE¹ s. f. pierdere cu caracter patologic a capacității de a reproduce, de a recunoaște o bucată muzicală. ( fr. amusie, lat. amusia)
amuzíe s. f., art. amuzía, g.-d. amuzíi, art. amuzíei