AMÚȘI1 adv. (Reg.) Acum (2). – Amu + și.AMUȘÍ2, amușesc vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.AMÚȘI adv. fam. Fără întârziere; imediat; degrabă; îndată. /amu pop. + șiAMÚȘI1 adv. (Reg.) Numaidecât, îndată, imediat. – Din amu + și.AMUȘÍ2, amușesc vb. IV. Tranz. A curăța părul de pe pieile scoase din amuș. – Din amuș.amúși adv.amușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amușésc, imperf. 3 sg. amușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amușeáscăamușí vb., ind. prez. pers. 1 amúș / amușescacúm (vest) și acúma (est) adv. (lat. eccú-modo, ca cum d. quo-modo. Eccu saŭ eccum e îld. ecce eum,
ĭacătă-l). În acest timp, în acest moment: acuma e fericit, dar altă dată a suferit multe. Îndată, imediat: acuma plec, plec acuma. Loc. adj. De acuma, actual: cel de acuma. De acum, de acum înainte saŭ de acum în colo, de azĭ înainte, pe timpu rămas, începînd din acest moment: de acuma m’ am liniștit. – Fam. și acú: acú-ĭ acú, acu e momentu hotărîtor saŭ critic; acuș și acușa, în nord amú și amuș, ĭar în vechime acmú și ĭacmú. În sud acușica (după vsl. -ka, ca’ n bg. túka, aci; rus. zdĭeka, aci; ș. a.amușésc v. tr. (d. amuș 1). Ban. Pun în amuș, tăbăcesc.