AMPLASÁRE, amplasări, s. f. Faptul de a amplasa. – V. amplasa.
AMPLASÁRE s.f. Acțiunea de a amplasa și rezultatul ei. [ amplasa].
AMPLASÁRE s. 1. așezare, fixare, plasare, situare, stabilire. (~ noului obiectiv într-un loc adecvat.) 2. v. așezare.
amplasáre s. f., g.-d. art. amplasării; pl. amplasări
AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Din amplasament (derivat regresiv).
A AMPLASÁ ~éz tranz. (instalații, mașini, construcții etc.) A așeza într-un anumit loc. [Sil. am-pla-] /Din amplasament
AMPLASÁ vb. I. tr. A așeza, a fixa într-un anumit loc (o instalație, o mașină, o piesă de artilerie etc.). [ amplasament].
AMPLASÁ vb. tr. a așeza o construcție, o instalație etc. într-un anumit loc. ( amplasament)
AMPLASÁ, amplasez, vb. I. Tranz. A așeza, a fixa o mașină, o instalație etc. pe un anumit loc. – Fr. emplacer.
AMPLASÁ vb. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de …)
amplasá vb., ind. prez. 1 sg. amplaséz, 3 sg. și pl. amplaseáză