AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable.
AMIÁBIL, -Ă adj. Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [ fr. amiable].
AMIÁBIL, -Ă adj. înțelegător, prietenos; binevoitor, conciliator. ( fr. amiable)
AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; împăciuitor. [Pr.: -mi-a-] – După fr. amiable.
AMIÁBIL adj. v. binevoitor.
amiábil adj. m. (sil. -mi-a-), pl. amiábili; f. sg. amiábilă, pl. amiábile
AMIÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care este prietenos, binevoitor. 2) jur. Care este rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. ◊ Pe cale ~ă prin discuții, prin tratative. /fr. amiable