AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure.
AMBUȘÚRĂ s.f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă cu gura; muștiuc. [ fr. embouchure].
AMBUȘÚRĂ s. f. muștiuc (1). ( fr. embouchure)
AMBUȘÚRĂ s. v. muștiuc.
ambușúră s. f., g.- d. art. ambușúrii; pl. ambușúri
ambușúră s. f., pl. ambușure
AMBUȘÚRĂ ~i f. Parte a unui instrument de suflat, pe unde se suflă aerul cu gura. /fr. embouchure