AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Instalație sanitară mobilă, în spatele frontului, care dă răniților primele ajutoare. Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi; salvare. – Din fr. ambulance.
AMBULÁNȚĂ s.f. Instalație medicală temporară, amenajată pentru a da primele ajutoare răniților în apropierea câmpului de luptă. Vehicul destinat transportului răniților și al bolnavilor în stare gravă. [ fr. ambulance].
AMBULÁNȚĂ s. f. 1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. 2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă. ( fr. ambulance)
AMBULÁNȚĂ, ambulanțe, s. f. Formație medicală mobilă care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă. Vehicul special amenajat pentru transportul la spital al celor accidentați sau grav bolnavi. – Fr. ambulance.
AMBULÁNȚĂ s. autosalvare, autosanitară, salvare, sanitară.
ambulánță s. f., g.-d. art. ambulánței; pl. ambulánțe
ambulánță f., pl. e (d. ambulant; fr. ambulance). Spital în căruțe care urmează armata. Serviciŭ poștal în tren.
AMBULÁNȚĂ ~e f. 1) Formație sanitară militară, care dă răniților primul ajutor. 2) Vehicul pentru transportul la spital al accidentaților și bolnavilor. /fr. ambulance