AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.
AMBIȚIÚNE s.f. v. ambiție.
AMBIȚIÚNE s. f. v. ambiție.
ambițiúne f. (lat. ambítio, -ónis, d. ambire, a merge împrejur, a solicita). Dorință înfocată (rîvnă) de glorie, avere ș. a.: ambițiunea de a domni, ambițiune laudabilă. – Și -íție.