ÁMBII, -ELE, num. col. Amândoi. – Din it. ambe, lat. ambo, -ae.
ÁMBII, -ELE num. col. Amândoi. [ it. ambo].
ÁMBII, -ELE num. col. amândoi. ( lat. ambo, -ae, it. ambe)
ÁMBII, -ELE, num. col. (Adesea pronume) Amândoi. – It. ambe (lat. lit. ambo).
ÁMBII num. v. amândoi.
ámbii num. m., g.-d. ámbilor; f. ámbele, g.-d. ámbelor
ambiĭ, ambele num. (lat. ambo, ambae). Amîndoĭ: ambiĭ ochĭ, ambele mînĭ [!], ambelor malurĭ (tot-de-una [!] articulat și pus înainte). – Fals ambe malurile. Fals și „Curieru de ambe sexe” (îld. ambele sexe).
ÁMBII ~ele num. Și unul și altul; amândoi. /lat. ambo, ~ae, it. ambe