AMBIGUIZÁT, -Ă, ambiguizați, -te, adj. Care a devenit ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – V. ambiguiza.
AMBIGUIZÁ, ambiguizez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face să devină ambiguu. [Pr.: -gu-i-] – Ambiguu + suf. -iza.
A AMBIGUIZÁ ~éz tranz. A face să devină ambiguu. /ambiguu + suf. ~iza
AMBIGUIZÁ vb. tr. a da un caracter ambiguu. ( ambiguu + -iza)
ambiguizá vb. (sil. -gu-i-), ind. prez. 1 sg. ambiguizéz, 3 sg. și pl. ambiguizeáză