AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”.AMBIGÉN, -Ă adj. Gen ambigen = nume impropriu pentru genul neutru din limba română. [ lat. ambigenus].AMBIGÉN, -Ă adj. 1. gen ~ = genul neutru. 2. cu stamine și pistile în aceeași floare; monoclin, bisexuat. ( lat. ambigenus
)AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; impr., în expr.) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. – Lat. lit. ambigenus.ambigén2 s. n.AMBIGÉN s., adj. v. neutru.ambigén adj. m., pl. ambigéni; f. sg. ambigénă, pl. ambigéneAMBIGÉN ~ă (~i, ~e) și substantival rar: (Gen) ~ (gen) neutru. /lat. ambigenus