AMATOR

AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. (Persoană) căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva; (persoană) care este dispusă să cumpere ceva. 2. (Persoană) care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a o exercita ca profesionist; diletant. – Din fr. amateur, lat. amator.AMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care manifestă o plăcere deosebită, o predilecție pentru ceva. 2. Cel căruia îi place o artă, un sport, o meserie etc., de care se ocupă pentru propria sa plăcere, fără a o exercita ca profesionist. V. diletant. [Cf. fr. amateur, lat. amator].AMATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. 1. (cel) care manifestă o plăcere deosebită pentru ceva; (cel) dispus să cumpere ceva. 2. (cel) care are preocupări pentru artă, un sport etc., fără a exercita ca profesionist; diletant. ( fr. amateur, lat. amator)AMATÓR, -OÁRE, amatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană căreia îi place ceva, care are predilecție sau pasiune pentru ceva. 2.

Persoană care se ocupă cu o meserie, cu o artă, cu o disciplină, fără a avea o pregătire profesională și fără a o exercita ca profesionist. – Fr. amateur (lat. lit. amator).AMATÓR adj., s. 1. adj., s. doritor, dornic, iubitor, pofticios, râvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, râvnaci. (~ de petreceri.) 2. s., adj. diletant, neprofesionist. (Ciclist ~.)amatór (amatoáre), adj. – 1. Iubitor, doritor de… – 2. Diletant. Fr. amateur. – Der. amatorism, s. n. (diletantism).amatór s. m., adj. m., pl. amatóri; f. sg. și pl. amatoáre, g.-d. sg. art. amatoáreiamatór, -oáre adj. (lat. amator, d. amare, a ĭubi; fr. amateur). Care are gust (aplecare) spre ceva, doritor: amator de tablourĭ. Care ĭubește vre-o artă fără a o practica. V. ahotnic, diletant.AMATÓR ~i m. 1) Persoană care manifestă o predilecție pentru ceva. ~ de fotbal. 2) Persoană care se ocupă cu o artă sau cu o meserie fără a fi profesionist. Pictor ~. /fr. amateur, lat. amator