amărunțí, amărunțésc vb. IV (înv.) 1. a fărâma pământul, ca semințele să încolțească mai repede 2. a desface în părți mici, a detalia, a analizaAMĂRÚNT, s. n. v. amănunt.AMĂRÚNT, s. n. v. amănunt1.amănúnt și amărúnt n., pl. e, vechĭ urĭ (a 4 și mănunt, mărunt). Parte măruntă, particularitate, detaliŭ: amănuntele lupteĭ, o veste fără nicĭ un amănunt, a da amănunte, a intra
(saŭ a te perde) în amănunte. Cu amănuntu saŭ cu de-a mănuntu [!] (maĭ exact de cît cu de amănuntu, ca și cu de-a sila), amănunțit, în detaliŭ: a povesti, a vinde cu de-a mănuntu. V. toptan și dibă.amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez.amărúnt, V. amănunt.amărunțésc, V. amănunțesc și mărunțesc.