AMĂRẤT, -Ă, amărâți, -te, adj. Mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – V. amărî.
AMĂRẤT, -Ă, amărâți, -te, adj. Mâhnit, necăjit; chinuit, trist. (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. Învechit, ponosit, uzat. – V. amărî.
AMĂRÂT adj. 1. v. supărat. 2. nenorocit, prăpădit, (fig.) pârlit. (Un funcționar ~.)
amărât adj. m., s. m., pl. amărâți; f. sg. amărâtă, pl. amărâte
AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.
A AMĂRÎ́ ~ăsc tranz. A face să se amărască. /lat. amarire
A SE AMĂRÎ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni (mai) amar. 2) fig. A deveni amărât; a se întrista; a se scârbi. / lat. amarire
AMĂRÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AMĂRÎ și A SE AMĂRÎ. 2) fig. Care este într-o stare sufletească apăsătoare; trist; mâhnit. /v. a amărî
AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera. – Lat. *amarire.
AMĂRÎ vb. v. mâhni.
amărî vb., ind. prez. 1sg. și 3 pl. amărăsc, imperf. 3 sg. amărá; conj. prez. 3 sg. și pl. amăráscă
amărắsc, a -î v. tr. (d. amar). Fac amar. Fig. Supăr, întristez mult.
amărît, -ă adj. (d. amărăsc). Foarte întristat, plin de amărăciune: un om amărît, o viață amărîtă.