AMĂNUNȚIME

AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. (Rar) Detaliu, amănunt. – Amănunt + suf. -ime.AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt¹

+ suf. -ime.AMĂNUNȚÍME s. v. amănunt, detaliu.amănunțíme s. f., g.-d. art. amănunțímii;

pl. amănunțímiamănunțíme și amăr- f. Amănunt.