AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta. – V. amaneta.
AMANETÁRE, amanetări, s. f. Acțiunea de a amaneta.
AMANETÁRE s. (pop.) zălogire. (~ unui bun.)
amanetáre s. f., g.-d. art. amanetării; pl. amanetări
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
A AMANETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A da ca amanet; a zălogi. 2) (obiecte) A lua ca amanet; a zălogi. /Din amanet
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
AMANETÁ vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)
A amaneta ≠ a răscumpăra
amanetá vb., ind. prez. 1 sg. amanetéz, 3 sg. și pl. amaneteáză
amanetéz și em- v. tr. (d. amanet). Pun amanet.