AMANETA

AMANETA

AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
AMANETÁ, amanetez, vb. I. Tranz. A pune ceva ca amanet. – Din amanet.
AMANETÁ vb. (pop.) a zălogi, (înv.) a supune. (~ un obiect.)
amanetá vb., ind. prez. 1 sg. amanetéz, 3 sg. și pl. amaneteáză
A AMANETÁ ~éz tranz. 1) (obiecte) A da ca amanet; a zălogi. 2) (obiecte) A lua ca amanet; a zălogi. /Din amanet
A amaneta ≠ a răscumpăra
amanetéz și em- v. tr. (d. amanet). Pun amanet.