AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.
AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].
AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. ( it. amabile, lat. amabilis)
AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).
AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.
Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios
amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile
amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.
AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /lat. amabilis, fr. aimable