ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Aluneca + suf. -ătură.ALUNECĂTÚRĂ, alunecături, s. f. Alunecare. – Din aluneca + suf.
-(ă)tură.alunecătúră s. f., g.-d. art. alunecătúrii; pl. alunecătúrialunecătúră f., pl. ĭ. Modu alunecăriĭ: așa alunecătură n’ am maĭ văzut.