ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi2 + suf. -eală.ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi2 + suf. -eală.altoiálă s. f., g.-d. art. altoiélii; pl. altoiéli
ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. (Rar) Altoire. [Pr.: -to-ia-] – Altoi2 + suf. -eală.ALTOIÁLĂ, altoieli, s. f. Altoire. – Din altoi2 + suf. -eală.altoiálă s. f., g.-d. art. altoiélii; pl. altoiéli