ALTÍȚĂ, altițe, s. f. Porțiune ornamentală prin alesătură sau prin cusătură în partea de sus a mânecilor iilor. – Cf. sb. latica.
ALTÍȚĂ, altițe, s. f. Broderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase pe umerii iilor. – Comp. sb. latica.
ALTÍȚĂ s. (prin Transilv.) broschiță. (Ie cu ~e.)
altíță (altíțe), s. f. – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămașă. Lat. altĭtia, de unde it. altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sb. latica „margine de rochie” (de unde, în Ban., var. lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sb. să provină din rom. Este dubletul lui alteță, s. f., din it. (sec. XIX).
altíță s. f., g.-d. art. altíței; pl. altíțe
altíță f., pl. e (sîrb. latica). Cusutura ornamentală (cu florĭ saŭ fluturĭ) de pe umeriĭ cămășilor țărăneștĭ (maĭ ales femeĭești).
ALTÍȚĂ ~e f. Broderie care se face pe umerii iilor. /cf. sb. latica