ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, și din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie.
ALOTROPÍE f. Proprietate a unor elemente chimice de a avea mai multe forme cu proprietăți fizice diferite. /fr. allotropie
ALOTROPÍE s.f. 1. Proprietate a unor elemente chimice de a se găsi în natură sub mai multe forme, cu proprietăți fizice și chimice diferite; alotropism. 2. Proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus. [Gen. -iei. / fr. allotropie, cf. gr. allos – altul, tropos – schimbare].
ALOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unor corpuri sau organisme de a se prezenta sub diferite forme ori de a fi diferite ca structură moleculară. 2. (biol.) proces de atracție reciprocă între două celule de sens opus. ( fr. allotropie)
ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau în mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere al proprietăților fizice. – Fr. allotropie.
ALOTROPÍE s. (CHIM.) alotropism.
alotropíe s. f. (sil. -tro-), art. alotropía, g.-d. alotropíi, art. alotropíei
alotropíe f. (d. al tropic). Chim. Proprietate pe care o aŭ unele corpurĭ simple de a-șĭ schimba starea și proprietățile: fosforu și sulfu îs corpurĭ capabile de alotropie.