ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -ce, adj. De alotropie, care aparține alotropiei, privitor la alotropie. – Din fr. allotropique.
ALOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la alotropie, de alotropie. [Cf. fr. allotropique].
ALOTRÓPIC, -Ă adj. care prezintă alotropie. ( fr. alotropique)
ALOTRÓPIC, -Ă, alotropici, -e, adj. De alotropie. – Fr. allotropique.
alotrópic adj. m. (sil. -tro-), pl. alotrópici; f. sg. alotrópică, pl. alotrópice
alotrópic, -ă adj. (d. vgr. allótropos, d. allos, altu, și trópos, mod). Chim. Care se prezentă [!] supt altă formă și cu alte proprietățĭ: gheața e o stare alotropică a apeĭ, ozonu e o stare alotropică a oxigenuluĭ.
ALOTRÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de alotropie; propriu alotropiei. /fr. allotropique