ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Alege + suf. -ător.
ALEGĂTÓR, -OÁRE, alegători, -oare, s. m. și f. Persoană care are drept de vot, care votează. – Din alege + suf. -(ă)tor.
alegătór s. m., pl. alegătóri
alegătór, -oáre adj. și s. Care alege (votînd): alegător în colegiu întîĭ. V. elector.
ALEGĂTÓR ~i m. Persoană care votează, care are drept de vot; elector; votant. /a alege + suf. ~ător
ALEGĂTÓRI s. pl. v. electorat.
alegătoáre s. f., g.-d. art. alegătoárei; pl. alegătoáre