ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță.
ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie.
ALBIÚȚĂ s. v. albioară.
albiúță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. albiúței, pl. albiúțe