ALBINĂRÍE, albinării, s. f. (Rar) Stupină (1). – Albină + suf. -ărie.ALBINĂRÍE, albinării, s. f. Stupină, stupărie, prisacă. – Din albină + suf. -ărie.ALBINĂRÍE s. 1.
v. prisacă. 2. v. apicultură.albinăríe s. f., art. albinăría, g.-d. art. albinăríei; pl. albinăríi, art. albinăríilealbinăríe f. (d. albină). Mare număr de albine. Albinărit, cultură de albine.