ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [ fr. alarmer].ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). ( fr. alarmer)ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra. – Fr. alarmer.ALARMÁ vb. v. îngrijora.alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. și pl. alarmeázăALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. 2. Neliniște, teamă, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Din fr. alarme.A ALARMÁ ~éz tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /fr. alarmerA SE ALARMÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alarmă; a se neliniști; a se alerta. /fr. alarmer ALÁRMĂ ~e f. 1) Semnal prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alertă. A
da (sau a suna) ~a. 2) Sentiment de neliniște, de îngrijorare la apropierea unei primejdii. [G.-D. alarmei] /fr. alarmeALÁRMĂ s.f. 1. Anunțare a unei primejdii, a unei nenorociri iminente etc.; mijlocul prin care se face anunțarea acestei primejdii. Semnal, chemare pentru a lua armele. 2. Neliniște; spaimă. [ fr. alarme it. all’arme – la arme].ALÁRMĂ s. f. 1. anunțare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente. ◊ semnal, chemare pentru a lua armele. 2. (fig.) neliniște, teamă; alertă. ( fr. alarme)ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. ◊ Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Fr. alarme.ALÁRMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potolialármă s. f., g.-d. art. alármei; pl. alármealármă f., pl. e (fr. alarme d. it. allarme, adică „la armă”). Strigăt, semnal orĭ sunet grăbit p. a chema la rezistență (la luptă): a da, a suna alarma. Fig. Neliniște, îngrijorare pricinuită de apropierea primejdiiĭ. V. larmă și trivogă.alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare.