AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
AJURÁRE s.f. Acțiunea de a ajura. [ ajura].
ajuráre s. f., g.-d. art. ajurării, pl. ajurări
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.
A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /fr. ajourer
AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [ fr. ajourer].
AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. ( fr. ajourer)
AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer.
ajurá vb., ind. prez. 1 sg. ajuréz, 3 sg. și pl. ajureáză