AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistora – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i,
omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta.AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. – V. aist.AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste.