AGITÁT, -Ă, agitați, -te, adj. (Despre oameni și animale) Care se mișcă încoace și încolo; care se agită. Fig. Tulburat, neastâmpărat, neliniștit. Fig. (Despre un interval de timp, o viață etc.) Bogat în evenimente; frământat, tumultuos. – V. agita.AGITÁT, -Ă adj. Care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit. (Fig.) Tulburat, nervos. (Despre o epocă, despre viață etc.) Frământat, tumultos. [ agita].AGITÁT, -Ă adj. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit. ◊ (fig.) tulburat, nervos. ◊ (despre o epocă) frământat. ( agita)AGITÁT, -Ă, agitați, -te, adj. Care se mișcă încoace și încolo, care se agită; (despre oameni) neastâmpărat. Fig. Tulburat, neliniștit, nervos. Fig. (Despre un interval de timp) Bogat în evenimente; tumultuos. – V. agita.AGITÁT adj. 1. clocotitor, frământat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.) 2. v. turbulent. 3. v. zbuciumat. 4. v. critic.Agitat ≠ calm, domolit, liniștitAGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina, a (se) zgudui; a (se) frământa. Tranz. A amesteca două sau mai multe substanțe prin clătinarea lor (într-un vas). 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unor enervări. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) frământa, a (se) zbuciuma. 4. Tranz. Fig. A ridica masele (la revoltă), a ațâța, a răzvrăti. – Din fr. agiter, lat. agitare.A AGITÁ1 agít tranz. (persoane) 1) A convinge făcând agitație. 2) A convinge de justețea unui lucru, atrăgând de partea sa. /fr. agiter,
lat. agitareA AGITÁ2 agít tranz. 1) A face să se agite. 2) (substanțe, lichide) A amesteca, clătinând vasul, pentru a dizolva. /fr. agiter, lat. agitareA SE AGITÁ mă agít intranz. 1) A se mișca neregulat într-o parte sau în alta; a se clătina. Frunzele se agită. 2) fam. (despre persoane) A se mișca grăbit încolo și încoace; a nu-și găsi locul; a se zvârcoli; a se frământa. 3) A fi cuprins de agitație; a se neliniști; a se îngrijora; a se frământa. 4) (despre ape) A se mișca în valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /fr. agiter, lat.agitareAGITÁ vb. I. 1. tr. A clătina, a flutura. A ațâța; a scormoni. A discuta, a produce vâlvă în public (cu privire la o anumită chestiune). 2. refl. (fam.) A fi neliniștit, a se frământa. A se zbuciuma, a fi în neastâmpăr. [P.i. agit. / lat. agitare, cf. fr. agiter, it. agitare].AGITÁ vb. I. tr. 1. a clătina, a flutura. 2. a ațâța, a instiga la revoltă. ◊ a produce vâlvă în public. II. refl. (fam.) a se frământa. ◊ a se zbuciuma, a fi neliniștit. ( fr. /s’/agiter, lat. agitare)AGITÁ, agít, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca repede încoace și încolo; a (se) clătina. 2. Refl. (Fam.) A se manifesta prin mișcări grăbite și dezordonate, sub impulsul unei enervări; a se frământa. Tranz. A răzvrăti, a revolta. – Fr. agiter (lat. lit. agitare).AGITÁ vb. 1. a clocoti, a (se) frământa, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 2. a (se) clătina, a (se) scutura, a (se) zgudui, (reg.) a (se) clătări, (Mold. și Bucov.) a (se) cobâlțâi. (~ lichidul din eprubetă.) 3. v. stârni. 4. v. flutura. 5. a se frământa, a se neliniști, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Nu te mai ~ atâta!) 6. v. forfoti. 7. v. instiga. 8. a se mișca. (Masele se ~.)A (se) agita ≠ a (se) calma, (se) liniști, a (se) potoliA se agita ≠ a (se) astâmpăra, a se domoli, a se potoliagitá vb., ind. prez. 1 sg. agít, 3 sg. și pl. agítăagít și -éz, a -á v. tr. (lat. ágito, -áre; fr. agiter. V. cuget). Zguduĭ, scutur, clatin: a agita apa dintr’ o garafă. Fig. Tulbur, ațîț: pasiunile îl agită, demagogiĭ agită poporu. Aduc în discuțiune: a agita o chestiune.MENS AGITAT MOLEM (lat.) spiritul pune în mișcare materia – Vergiliu, „Eneida”, VI, 727. Explicație panteistă și stoică a organizării Universului; expresia se folosește astăzi cu sensul: inteligența umană dezvăluie ordinea în haosul aparent al fenomenelor naturii.