AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie.
AFONÍE f. 1) Pierdere patologică a vocii. 2) Lipsă a sonorității. /fr aphonie
AFONÍE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [ fr. aphonie, cf. gr. aphonia].
AFONÍE s. f. 1. pierdere patologică a vocii. 2. (fig.) răgușeală. ( fr. aphonie)
AFONÍE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. – Fr. aphonie.
afoníe s. f. → fonie
afoníe f. (vgr. aphonía). Lipsă de voce.