AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; aflux, îmbulzeală, năvală. Cantitate mare, abundență, belșug de produse. [Pr.: -flu-en-] – Din fr. affluénce, lat. affluentia.
AFLUÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) Cantitate mare de apă care se îndreaptă catre un anumit loc. 2. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; îmbulzeală. Abundență, puzderie; belșug. [Cf. fr. affluence, lat. affluentia].
AFLUÉNȚĂ s. f. 1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare. 2. mulțime de oameni; îmbulzeală, aflux. 3. cantitate mare, abundență. ( fr. affluence, lat. affluentia)
AFLUÉNȚĂ s. f. Mulțime de oameni care se îndreaptă spre același punct; îmbulzeală. Cantitate mare; belșug. – Fr. affluence (lat. lit. affluentia).
AFLUÉNȚĂ s. v. aglomerație.
AFLUÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
afluénță s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. afluénței
afluénță f. (lat. affluentia). Grămădeală, îmbulzeală: afluență de popor, de sînge. Fig. Abundanță [!]: afluență de bunurĭ.
AFLUÉNȚĂ ~e f. 1) Mulțime de oameni care se îndreaptă spre un anumit loc; aflux. ~ de spectatori. 2) Cantitate mare; abundență; belșug. ~ de mărfuri. [G.-D. afluenței] /fr. affluence, lat. affluentia