AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction.
AFLICȚIÚNE s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pron. -ți-u-. / fr. affliction, cf. lat. affligere – a doborî].
AFLICȚIÚNE s. f. 1. durere mare. 2. pedeapsă directă. ( fr. affliction, lat. afflictio)
aflicțiúne s. f. (sil. -flic-ți-u-), g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
aflicțiúne f. (lat. afflíctio, -ónis, d. affligere, a izbi. V. con-flict. Mare întristare, măhnire [!].