AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. Gen de artă grafică, cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.
AFÍȘ s.n. 1. Înștiințare publică, tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri. ◊ Cap de afiș = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor de vază. 2. Gen de artă grafică folosită pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -șe, -șuri. / fr. affiche].
AFÍȘ s. n. 1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru. 2. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă. ( fr. affiche)
AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare (tipărită) cuprinzând informații de interes general, care se afișează în instituții, pe străzi etc. sau se distribuie trecătorilor. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sunt afișate în ordinea valorii lor. – Fr. affiche.
AFÍȘ s. v. anunț.
afíș (afíșe), s. n. – Înștiințarea expusă în public, anunț. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e formă artificială, latinistă, păstrată de administrație, și care pornește de la paralelismul afficher ‹ affigere față de infigere › înfige, cu part. înfipt. – Der. afișa, vb. (a expune un afiș; a anunța; a face paradă de… ); afișaj, s. n. (publicitate prin afișe; ostentație); afișar, s. m. (persoană care pune anunțuri), cf. Iordan, BF, VI, 150.
afíș s. n., pl. afíșe
afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar [!] tipărit pe hîrtie și lipit pin [!] locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt.
AFÍȘ ~e n. Anunț public, de obicei tipărit, uneori și ilustrat, cuprinzând diferite informații. /fr. affiche