AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.
AFINÍȘ s. afinet. (Un ~ la marginea pădurii.)
afiníș s. n., pl. afiníșuri
AFINÍȘ ~uri n. Pădurice, desiș de afini. /afin + suf. ~iș