AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie.
AFAZÍE s.f. (Med.) Pierdere totală sau parțială a înțelegerii și a posibilității de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale; disfazie; alalie. [Gen. -iei / fr. aphasie, cf. gr. a – fără, phasis – cuvânt].
AFAZÍE s. f. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie. ( fr. aphasie)
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Fr. aphasie ( gr.).
AFAZÍE s. (MED.) disfazie.
afazíe s. f., art. afazía, g.-d. art. afazíei; pl. afazíi, art. afazíile
afazíe f. (vgr. aphasia, d. a-, fără, și phásis, vorbire). Med. Perderea [!] vociĭ din cauza uneĭ leziunĭ cerebrale, amuțire.
AFAZÍE ~i f. Tulburare a sistemului nervos superior care constă în pierderea totală sau parțială a facultății de a vorbi. [G.-D. afaziei; Sil. -zi-e] /fr. aphasie